Sa trecem peste faptut ca unii sarbatoresc nu stiu cati ani de cand au fost finalisti. Noi, cu ale noastre... 10 ani de la victoria istoirca, ce-i drept, pentru astia care am batut stadioanele in anii 90. Se facuseră vreo 8 ani de când nu-i mai bătusem pe spurcaţi şi victoria aia a venit la fix... in cel mai bun si mai frumos an al nostru de după revoluţie. Era victoria care ne făcea campioni după atâta amar de timp, cand echipa era iubită, chiar daca ani buni a stat sub locul 3-4...

Am scanat ziarele vremii, Prosport şi Gazeta, pe care le-am păstrat cu sfinţenie... Poate vă interesează cum era atunci când le păsa şi când ne păsa.

 GAZETA

Pentru că mi-e dor de fotbal, inspirat de Răzvan, mi-am adus aminte de un meci cu un comentariu fantastic... Danemarca - Romania cu Grădinescu şi Băleanu. Nici nu mă interesează alte păreri... e una dintre cele mai adânci amintiri. Cum au trăit oamenii ăştia meciul, aşa imi voi aminti eu intotdeauna momentele alea cu toată lumea din bar in picioare pe mese şi scaune... cioburi, lacrimi şi injurături.  A fost ultimul meci adevărat al naţionalei, ultimul la care am trăit pentru ei. Sunt aproape 7 ani!

Nu ştiu cum am dat de rezumatul ăsta acu' vreo 4 ani de revelion. Nu mai petrecea nimeni... toţi băieţii ne scurgeam lângă calculator şi trăiam incă o dată fazele după 3 ani... cioburi, lacrimi şi injurături. 

Unul dintre cele mai dramatice meciuri pe care le-am văzut vreodată... şi comentatorii potriviţi. "Apără din nou Sorenssen!.. Apără din nou Sorenssen!.. Nu mai contează!.. Probabil o ultimă fază........................................... "

1. Fotbalul ca in fabula "Câinele și căţelul"...

Ne plangem ca granzii Europei nu ne vor la masa lor... Ca arbitrii tin cu echipele mari, ca UEFA face jocurile bogatilor, ca fotbalul nostru nu are nicio sansa de afirmare in lumea lor.

In Cupa Romaniei, FC Zlatna, locul 7 in liga 3, proaspat promovata din liga judeteana , nu este lasata de FRF să joace meciul cu Dinamo, pe teren propriu, pe motiv ca instalatia de nocturna, pusa cu mari eforturi pt o echipa asa mica, nu poate asigura televizarea pe ProTV in conditii optime. Astfel, meciul e pus la Medias, unde Dinamo oricum va avea meci la 3 zile dupa. Cea mai importanta zi din acest an a micului orasel cu 8000 de locuitori este stricata de federatie, de televiziuni, de sponsori... de banii altora.

http://www.prosport.ro/fotbal-intern/cupa-romaniei/borcea-vrea-sa-joace-miercuri-la-zlatna-4897575

Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

Moartea tanărului portar Iatan mi-a adus din nou in minte cat de penibili pot fi unii cand e vorba de o cunostintă moartă prematur. Vă spun eu, dacă nu v-aţi gândit vreodată... fiecare tânăr are mare nevoie de cineva cunoscut care să moară. Nu vreau să vorbesc despre asta deocamdată, aş avea multe de spus, pentru că din nefericire mă pricep. Şi nici despre relaţia suporteri-fotbalisti morţi nu vreau să vorbesc... poate altă dată.

Sâmbătă la ştirile de seară, la care dau o ştire cu morţi, una cu distracţii... vad reportajul de la inmormântarea lui Iatan, între veşnica ştire despre cât de frumos e pe plajă la Mamaia (o proastă topless, văzând că e filmată, işi acoperă cu mâinile faţa, în loc ţâţele) şi aceleeaşi imagini de pe Valea Cerbului, cu salba de grătare ale ţăranilor care cică au venit la munte... Cică "Suporterii şi-au luat adio"... Era unii de la Astra, aduşi de club, cu tricouri inscripţionate, cu mesaje făcute la tipografie şi cu un fel de banner pe care scria Team of God, unde Iatan se afla pe o listă alaturi de alti decedati pe terenul de fotbal, nume care nu văd ce legătură ar avea cu tânărul portar, afară de o voită si penibilă forţare a emoţiilor. Mihai Baicu, probabil uitat, a fost trecut la nr. 10, peste alt nume, considerat in ultimul moment mai puţin semnificativ. 

Ultima săptămâna de fotbal romanesc a oripilat din nou mass media si opinia publica virgină, din mult prea neprihănita Romanie. Evenimentele de la Pitesti, Craiova sau Târgu Jiul au oferit material de laba pentru televiziuni si ziare si ocazii pentru lecţiile de moralitate scuipate de ziaristi tâmpi ce se cred formatori de opinie. Plus nelipsita tactica a conducatorilor fotbalului de a abate atentia de la adevaratele probleme, catre ceea ce ei numesc principala problema a Romaniei... suporterii de fotbal.

Daca la baiatul asta se vede undeva o urma de dezamagire si regret, cauzata doar de faptul ca nu vrea sa inteleaga mai mult decat ce vede la televizor, pe Ioanitoaia il fute grija (desi la varsta lui nici aia n-ar trebui să il mai doreasca sexual) de faptul ca ne-am facut de ras din cauza manifestarilor timisorenilor. Dar n-are niciun regret... Evident, ne-am mai făcut o dată de rîs. Am transmis lumii largi trista imagine a unui fotbal scăpat de sub control, prin intermediul căruia le-am permis tuturor să se refere din nou la “hoţii de maşini” şi la “mîncătorii de lebede”. Pe lingaul asta nu l-a futut intreaga lui cariera grija de problemele reale ale fotbalului, si chair daca stie multe, a preferat sa fie tolerant si prost pentru un loc calduţ... Acum, pe suporterii care protesteaza ii compara cu ciorile plecate la ciordeala. Nu stiu de ce n-a zis si de "violatorii de italience"...

Desigur, cei care merg des prin deplasari stiu cum e sa te intrebe prietenii cu preocupari casnice...

Daca ma gandesc un pic am ajuns sa contabilizez chair un pic peste 30 de derby-uri Dinamo-Steaua vazute pe stadion. Fara sa vreau le-am impartit, ca si toata activitatea asta de peluze din Romania, in doua perioade. Inainte si dupa... apraitia internetului. Cum imparte Revolutia din 89 istoria recenta a Romaniei. Nu trebuie condamnat internetul, e un lucru firesc, toate se invart in jurul lui si nu e daunator decat pentru idiotii care nu-l folosesc la ce trebuie. Doar ca trebuie sa fim constienti, astia care au vazut si anii 90, ca exista cu adevarat aceste doua perioade distincte.  Nu fac acum o comparatie, ca nu prea intereseaza, ci vreau doar sa mai constat si eu, ca multi altii, ca am ajuns cu totii intr-un punct mort, lipsit de orice farmec. Si iar n-as prea vrea sa comentez la modul general, ci sa am plang un pic despre mine ca o baba, ca tare mai imi palce.

Inainte sa-mi iau bilet de avion spre Suedia, prin ianuarie, am cautat disperat programul campionatului suedez ce avea sa inceapa chiar in perioada in care mergeam eu. N-am gasit sub orice forma nimic exact, asa ca am sperat sa ma orientez la fata locului. Vroiam neaparat sa ajung la un meci in Suedia, chiar daca ar fi fost de liga 2. Am avut un fel de noroc, ca odata ajuns acolo, am descoperit un meci de prima divizie, intr-o localitate apropiata, Orebro. Era un meci din etapa a doua, primul pe teren propriu al unei echipe promovata in 2007 in prima liga... Orebro - Elsfborg.

Elsfborg, care inseamna Orasul Elfilor, este din Boras, o localitate langa Goteborg. Apropo, am invatat si putina suedeza... se pronunta "iotebori" si "elsfbori". Orebro se afla la jumatatea distantei dintre Boras si capitala Stockholm.  Eu ma aflam la jumatatea dintre Orebro si Stockholm, asa ca am facut cam vreo 2 ore cu trenul pana acolo. Pe tren cativa suporteri solitari si linistiti ai celor de la Elsfborg, cu fulare la gat, veneau din alte orase la meci. Orasul era din categoria celor maricele in Suedia, avand aproape 100 000 de locuitori, dar fiind vinerea mare la ei, era aproape pustiu, toate magazinele fiind inchise. Apucasem cand am plecat sa gasim dimineata un magazin deschis de unde m-am aprovizionat cu beri, panicat la gandul ca tot weekendul o sa fie inchis peste tot si raman 3 zile nebaut. Asa ca fara sa constientizez am plecat spre meci cu geanta plina de bere. Mi-am dat seama abia in Orebro cat de imbecil sunt si am hotarat sa scap de bere. Ori o beau ori o arunc? Cum era cam multa pentru ambele variante si cum pe ea n-o avantaja niciuna din ele, Mariana a incercat sa ma convinga ca ne lasa cu ea pe stadion, ca astia sunt cuminti la fotbal. Binenteles ca nu am ascultat-o, era chiar culmea sa intram cu ea, dar am avut noroc ca am gasit o cutie d'aia, ca am uitat cum ii zice, unde contra a 2 euro am lasat geanta sub cheie.