La copcă, idiferent că e sau nu lăudată, nu te duci, nene, cu sacul. Nu s-a pricopsit nimei băgând coada-n gârlă, nici măcar prostul poveştilor lui Creangă, ursul păcălit de vulpe. La copcă e un sport extrem, mai ales in apropiere de februarie, când gerul bobotezii s-a mai muiat. Se merge pentru o altfel de relaxare decât cea de la pescuitul obişnuit, acum, ştiindu-se că nu se vor agăţa capturi numeroase. Astfel că se consumă alcool la discreţie, fără oprelişti, se vorbeşte tare, nu mai are nimeni chef de concureţă şi in plus, te simţi chiar extrem, indiferent cât de martalog eşti in viaţa de zi cu zi.

Intotdeauna mi-a plăcut mersul pe apă ingheţată! Iţi dă un sentiment de nesiguranţă nemaipomenit! Să mai simţi cum iţi trosneşte gheaţa sub picioare? Să mai vezi cum ţi se crapă-n faţă? Să se mai rupă cu tine şi să simţi

Din lipsă de meciuri de fotbal, m-am apucat să fac deplasări in ţară la Raliu şi unde mai pui că avem şi coregafie. Aştia care aveţi in jur de 30... mai ştiţi, mă, cum e să pleci doar cu băieţii la drum, către nicăieri, fără cazare, masă la restaurant, fără neveste şi mofturi, fără grătare sau muzică de club? Pentru susţinerea prietenului nostru Talaş, ce s-a aventurat intr-o lume minunată pentru el, ne-am strans 5 hăndrălăi, scăpaţi din ghearele femeilor şi copiilor taman in sfânta zi de sâmbătă. Am plecat cu noaptea in cap spre Covasna - Comandău, pe un frig şi o ninsoare ce pe alţii ii imbia la aventuri în plapumă.

Ajunşi in Viena, ne-am gândit că 4 zile pentru visitat e destul de mult, aşa că am hotărât să facem o excursie de o zi la vecinii lor slovaci... la Bratislava. Sunt vreo 70 de km intre ele, cele mai apropiate capitale din lume, şi am mers cu trenul o oră, cu 10 euro de persoană, in acest bilet fiind inclus si transportul comun prin Bratislava. Am fi vrut să mergem cu vaporul, era mai scump şi mai frumos, dar nu circulă iarna.

Pentru că ne manancă foarte des în cur, ne scărpinam adanc, muncitoreşte, cu parul. Aşa s-a intamplat şi acum vreo 2 săptămâni, cand intr-o vineri seară n-am hotărât să facem o ieşire cu cortul a doua zi. Şi cum de vreo câteva zile tot ploua, am zis sa nu ne aruncam prea departe de casă si să cautăm un locşor prin imprejurimi. Mai fusesem, dar asemenea locuri trebuie alese cu mare grijă, daca vrei sa n-ai surprize. Nu poţi risca sa dai de nişte ţărănoi puşi pe balamuc, de nişte manelişti la un gratar sau de multe alte forme ale mizeriei de civilizaţie românească. Deci tre să fie cât mai izolat, dar si accesibil maşinilor.

Amicul nostru, Dorel, şi-a luat angajamentul sa studieze zona, ca e d'al casei, şi să mearga sâmbata dimineaţa in recunoaştere catre un loc ştiut, pe Ialomiţa. N-avea altceva de făcut decât sa se convingă dacă se poate intra cu maşina pe drumul ăla. Ne-a confirmat la telefon, sigur pe el: "Merge, coaie... se poate intra!". Noi n-veam de unde să ştim ca el a mers doar până unde n-a mai reuşit să intre cu scuterul, gândind strungareşte ca dacă scuterul nu intra, masina sigur poate să o facă.

Si daca nu v-ati convins de viata frumoasa pe care o duc, intre o deplasare cam prea interesanta la Galati si una fara egal pe Ghencea, va arat un pic cum mi-am petrecut prea mediatizata zi de 1 mai.

Cand eram eu pustan parca doar tinerii rebeli petreceau aceasta zi, mai ales in Costinesti... nu-mi aduc amitne de alte "statiuni" unde lumea sa mearga neaparat de 1 mai. Poatre doar la un gratar pe malul santului. Anul asta parca a turbat lumea... nu faci ceva interesant de 1 mai, nu existi! Valea Prahovei luata cu asalt, tot litoralul la fel, pensiuni si manastiri , asemenea. Eu n-am fost niciodata genul celor care se imbraca frumos, se aprfumeaza cu ceva proaspat si ies in cluburi de basini pentru a sarbatori o zi ca asta si nici nu mai sunt de umblat prin Costinesti sau mai apoi, Vama. Nu-mi mai trebuie balamuc, si asta nu e de la batranete, ci de la inteligenta. Nu vreau sa mai vad toti distrusii beti din Vama, care merg acolo doar ca e singurul loc unde pot bea pana se pisa pe ei. Cred ca asa inteleg ei sa se simta bine... 

Eu, ca si ai mei, intelegem de vreo 2 ani altceva... linistea din codrii. E atat de stresant si in acelasi timp relaxant sa-ti pui cortul intr-o rezervatie de ursi, in perioda lor de imperechere, sub Piatra Craiului, pe rau la poalele codrilor! Si absolut nimeni in jur, doar o cabana la 3 kilometri... Am stat 3 nopti. Soare ziua si ploaie serioasa seara, dar nu ne-a deranjat deloc, avem echipament. Veselie si zbenguiala in primele doua zile, dar in a treia am ramas fara gaz la torte si nici alcoolul nu prea mai intra dupa 2 zile de galgaiala. Asa ca ne-am culcat in bezna, dar si imbibati cu povesti cu ursi, voci de copii in padure, pitici printre corturi si ultimele noutati horror. Cat de palpitant tre sa fie sa-l auzi pe Vlad strigandu-ne pe nume in mijlocul noptii, din cortul alaturat?! Era doar un vis urat cu copii legati in padurea de langa corturi.... El striga in somn, iar eu stateam cu ochii beliti in intuneric, gandindu-ma daca in panica aia e bine sau rau ca Gica sforaie ingrozitor? Cam cum credeti ca-ti bate inima cand esti nevoit sa iesi sa te pisi noaptea in bezna in locul ala? Si cam la cati metri de cort credeti ca o poti face? Sau cum fac ca un girofar cu frontala pe cap in timpul asta? Cat de departe e dimineata, cand stransi la cafea ne amuzam de noaptea sinistra!

N-as da senzatia asta pe berea ieftina bauta prin Vama, pe cacaturile fumate pe plaja sau pe atarnatoarele dichisite din cluburile de basini...

Va spuneam si aici, dupa prima mea calatorie in tarile nordice...

Impresii dupa a doua:

Uite asa, inainte de a petrece si anul asta ce se ispraveste, am decis brusc si surprinzator, pentru a-mi pune in valoare sufletul de vioara... sa dam o fuga pana la mare.
Am luat-o pe varianta mea preferata... de la Cernavoda, pe Cohirleni si Adamclisi, spre Mangalia, respectiv Vama Veche. Curios, in zona asta ninsese cu o zi inainte si mi-a placut tare Dunarea tavalita prin zapada.

In Vama, pustiu... doar o tanti cam bagaboanta, cu un cielo de CT si o tigare-n bot, m-a depasit foarte nervoasa, de era sa intre gramada prin terasele alea pustii. Dupa inevitabilele duzini de poze cu marea si cu nisipul... si cu scoicile, si cu valul, si cu spuma si cu malul... am hotarat s-o taiem, ca nu faceam fata vantului.

Urmarea excursiei mele in Suedia... nu stau sa fac comparatii sau sa-i laud, ca nu are niciun rost. Doar cateva chestii inedite pentru mine:

- preturile in Ikea la ei sunt mai mari ca la noi si toate casele si hotelurile au mobila in stilul Ikea, e de fapt stilul suedez... simplu si drept
- veceurile extrem de mici, cu intrerupatoarele inauntru, in ghiuveta abia daca-ti intra pumnii... dupa ce folosesc veceul, lasa intoatdeauna jos si colacul si capacul.
- toate casele au la geam veioze sau lampi foarte palide pe care le lasa mereu aprinse, chiar daca pelaca de acasa... va inchipuiti ce atmosfera de poveste iarna, mai alesc ca au case mici, dar superbe
- au centuri de siguranta in autobuzele de transport in comun, amenda pentru nepurtarea ei fiind de 500 de coroane, 50 euro
- toate usile se deschid in exteriorul camerei, accidente se intampla des daca treci pe coridor... nu m-am putut obisnui deloc... toate clantele si sistemle de inchidere sunt la fel
- peste tot muzica... la tv sunt in permanenta, pe absolut toate canalele, emisiuni cu muzica live, pe strada o gramada de copii cu chitari in spate, magazine de muzica, magazine pt rockeri, e una din ocupatiile lor de baza... chiar exista meseria de muzician
- strazile sunt pline de oameni in carje si in carucioare... cum isi rup o unghie la picior, isi iau carjele din dulap, nu se chinuie ca noi sa schioapete
- mancarea lor traditionala se bazeaza pe carne tocata... chiftele, si alte nemernicii d'astea, pana si supa de cane tocata... abosolut oribila, in schimb, mezelurile din carne de ren sunt bune
- batranii merg pe strada cu niste carucioare in fata, cu ghidoane ca la bicicleta, ce-i ajuta la mers si la caratul cumparaturilor... au si frana la el, cand coboara la vale
- foarte multi cracanati suedezii astia, in magazine se vand pantaloni pentru cracacanati... deasemenea multe cracanate